Urban rush…

Si asa incep sper o serie dar nu imi fac planuri… Vine un moment in viata oricui cand ai revelatia evidentului, atunci e unul din momentele din viata cand te simti bine si prost in acelas timp. Ma uitam la o emisiune de 2 lei pe un post de 2 lei despre longevitate… o femeie trecuta bine de 100 de ani, inca in deplinatatea facultatilor mintale ofera reteta longevitatii: ar trebui sa respirati mai mult.

Ma stramb indignat si schimb postul , mi se pare un argument trivial , de neluat in considerare , cum adica sa respiri ? Ma intorc la gandurile si problemele mele vine seara stau pe terasa si ma uit afara, pun un pahar de whisky in graba trantesc cateva cuburi de gheata si iau un shot nici rece nici cald cand brusc realizez ca sunt grabit, agitat pana la limita stresului, ma opresc si respir si am sentimentul ca am descoperit gravitatia … in cele din urma inteleg!

Plecand de la binecunoscuta expresie “nu te stresa ca faci ulcer” si pana la “respira” e doar o abstractizare a evidentului. Intr-adevar acum respir mai des dar nu mai repede , am timp sa ma uit si in jur sa evadez putin din goana asta care pune stapanire pe fiecare din noi si drumul culmea nu se schimba , nu dispare tot acolo ajungem.

Acum stau si ascult chillout si ma distrez copios privind in jur, da … privesc in jur si ii vad pe toti ceilalti angajati intr-o cursa contra-cronometru de a ajunge la capat … al cui? al vietii probabil… prefer sa ma mai pierd pe traseu ca sa nu ratez la fel de multe …..

~ de pseudogreen pe iulie 23, 2008.