Sah! sau garda la nebun…
Ma intreb destul de indignat care e scopul care ne indruma in viata si bufnesc in ras cand imi vine in minte o replica consacrata , deja celebra “Sa traiti bine!”. Probabil e un alt truism o alta expresie fireasca a ipocriziei contemporante, sau o alta replica trasa de par care da bine si spune cam ce vrei sa intelegi.
Dar adevarul este ca viata este doar un alt joc de sah cand trebuie sa te gandesti extrem de bine daca se merita sa castigi o partida doar cu un pion si un cal pe masa sau merita sa iti conservi din piese in speranta unui final onorabil. In esenta totul se rezuma la consecinte si interese. De ce ai alege mediocritatea compromisului castigator in detrimentul unei remize onorabile? Pentru simplu fapt ca in mentalitatea colectiva locul 2 este egal cu locul n, oricare ar fi asta diferit de prima pozitie.
Prin urmare ne taram prin viata manati de compromisuri, de norme, de principii si alte reguli menite doar sa normalizeze o partida si asa nebuna , care la un anumit moment seamana cu o mare panza da paianjen in care nu intelegi, nu intelegi nimic… si satisfactia suprema numai este castigul ci simplul fapt ca un compromis al tau speri ca va genera un compromis mai mare din partea adversarului.
Dar pana la urma scopul scuza mijloacele ? sau nu? Depinde de scop si depinde de mijloace , depinde ce alegi sa sacrifici si ce nu. Dar in esenta fiecare sacrificiu pe care il faci il faci pe tabla vietii si sacrifici cate putin din tine ajungand la capat victorios si totusi gol su un orizont drastic redus de sacrificiile de pe traseu, fortat de imprejurari sa gandeasca doar prin prisma mutarilor ramase , un eu… mai gol, mai putin om si mult mai ipocrit pentru un premiu intangibil si de multe ori virtual.
Se merita? Se merita doar sa folosesti fiecare piesa sa faci din ea un instrument colectiv si cu satisfactia in minte ca ai facut nu doar tot ce puteai sa faci ci mai mult decat puteai sa faci pentru a ajunge la capat cu o onoare care conteaza in final doar pentru tine!
Lasă un Răspuns